Cu părere de rău, cunoaştem multe lucruri din istoria altor popare, din viaţa multor personalităţi de peste hotare şi în multe cazuri aproape sau chiar deloc nu ştim despre viaţa unor oameni care merită să fie cunoscuţi prin faptele lor care le-au făcut cu multă credinţă în Dumnezeu în folosul oamenilor.
La 10 decembrie curent la Sălcuţa s-a produs un eveniment de o extremă intensitate creştinească: în ziua când s-au împlinit 80 de ani de la urcarea către Domnul Dumnezeu a părintelui Ioan Zlotea, în ograda unde a locuit dânsul a fost deschisă casa-muzeu ce îi poartă numele şi care va face parte din Complexul Muzeal „Ioan Zlotea”.
Dar până la acest eveniment, în biserica Adormirea Maicii Domnului din Sălcuţa, un sobor de preoţi din Tulcea, Galaţi, Buzău, Bârlad, Vaslui şi Bucureşti în frunte cu părintele Grigore Jelihovschi, parohul bisericii din Sălcuţa, a slujit un parastas de pomenire în memoria părintelui Ioan Zlotea. Câteva femei localnice se mirau: „De când ne ţinem minte, la biserica noastră nu au fost atâtea feţe bisericeşti”. A venit multă lume de peste Prut, din diferite judeţe – peste 20 de limuzine şi microbuze. Mai târziu, când a fost inaugurată Casa-muzeu „Ioan Zlotea”, am aflat care a fost motivul prezenţei unui număr de circa 100 de creştini de pe celălat mal al Prutului...
După slujba de pomenire, toţi au coborât la căsuţa nouă, acoperită cu şendrilă, chiar în imediata apropiere a liceului „Meşterul Manole”, unde s-au adunat multă lume din sat, liceeni, elevi ai gimnaziului, profesori.
- 80 de ani a stat la intrarea în sat, poate cu lacrimi pe obraji, părintele Ioan Zlotea şi a ferit Sălcuţa de multe rele, 80 de ani noi n-am ştiut de el şi iată că azi el a revenit în căsuţa sa, avea să menţioneze neobositul şi veşnic în căutare muzeograful, scriitorul, directorul Casei-muzeu „A.Mateevici” din Zaim Ion Găină, care e mereu ros de gândul: ce încă mai pot face întru scoaterea din anonimat a unor personalităţi din acest ţinut? De fapt, visul de a fonda un Complex Muzeal în satul său de baştină – Sălcuţa – îl are de câtva timp şi nu s-a lăsat de această idee până nu a văzut-o fructificată.
Odată cu inaugurarea Casei-muzeu „Ioan Zlotea” încă nu a finalizat acest proiect. În vară urmează să fie reconstruită a doua casă din ogradă, iar în spatele casei deschise la 10 decembrie curent va fi amplasată o Alee a Genezei cu 8 lucrări cioplite în lemn (care deja sunt gata la Vânători – Neamţ, România). Fiecare sculptură va vorbi despre o zi a facerii Lumii, iar a 8-a va fi o mică clopotniţă, unde fiecare vizitator va putea veni după linişte sufletească şi împăcare a cugetului.
Muzeul va deveni încă o verigă a Inelului Spiritual Mateevici, deoarece Ioan Zlotea a fost un contemporan a lui Alexei Mateevici şi aici, la Sălcuţa, ca şi la Zaim, ei se întâlnesc în timp...
În cămăruţele casei sunt şi câteva obiecte încă de pe timpurile când a trăit părintele Ioan Zlotea – candelele de la icoane la care el se ruga, oferite de nepotul acestuia Simion Zlotea, şi icoana Mântuitorului din biserica din sat, unde venea la rugăciuni. Au donat alte obiecte şi Nadejda Zlotea, Olga Zlotea, familia Zlotea din Dobrogea, România, Eugenia Paşa-Zlotea. La colectarea obiectelor de muzeu din epoca lui Ioan Zlotea şi-au adus contribuţia şi elevii gimnaziului Sălcuţa, profesorii, în mod special directorul-adjunct Livia Ciobanu. Toţi copiii şi persoanele care au contribuit la deschiderea Casei-muzeu „Ioan Zlotea” au fost menţionaţi cu Diploma „Memoria Sălcuţei” cu chipul părintelui Ioan Zlotea pe frontispiciu.
Iar căsuţa a fost ridicată într-un termen foarte scurt de nişte tineri harnici şi pricepuţi în construcţie, fraţii Serghei şi Alexandru Pene, fiind ajutaţi de Alexei Căldare, Petru Novac, Andrei Vîlcu, nenea Alexei Golban, Andrei Şchiopu, Gheorghe Căldare, Victor Vîlcu, Gheorghe Canţîr şi mulţi alţi sălcuţeni de bună credinţă.
Evident, se iscă întrebarea: cum a apărut totuşi la Sălcuţa acest muzeu al unui om despre care nici chiar mulţi consăteni nu ştiu nimic? Ideea a fost a lui Ion Găină şi ea şi-a găsit realizare datorită preotului din Dobrogea, România, Ioan Partebună, care a mobilizat creştinii din ţinutul dobrogean al României la colectarea mijloacelor financiare pentru a-l readuce acasă, la Sălcuţa, pe cel care prin credinţa şi rugăciunile sale a vindecat multă lume.
- Am inima plină de bucurie şi împăcare că azi se împlinesc nişte visuri pe care le-au avut strămoşii mei. Un strămoş de-al meu a venit cu căruţa din Dobrogea la Sălcuţa, la Ioan Zlotea, acesta l-a vindecat. Strămoşul meu, împreună cu alţi dobrogeni, care de asemenea şi-au găsit tămăduire de diferite boli la părintele Ioan, s-au aşezat cu traiul într-o localitate din apropierea Chişinăului, pe care au numit-o Dobruja, a spus părintele Ioan Partebună din localitatea dobrogeană Niculiţel, judeţul Tulcea. Ne-am întâlnit cu Ion Găină, am discutat posibilitatea fondării acestui muzeu, am cumpărat această casă şi vreau să fie redată poporului basarabean, românilor de aici, care vor să audă un cuvânt de suflet. Căci părintele Ioan a primit şi vindecat oameni de diferite naţionalităţi, n-a făcut între ei nici o diferenţă, deci să vină la această casă lumea şi să se bucure cei, care vor să ştie de Dumnezeu.
În cadrul momentului inaugural, Ion Ciontoloi, preşedintele raionului, avea să menţioneze:
- Acest nou muzeu va face corp comun cu Inelul Spiritual Mateevici şi va completa armonios instituţiile muzeale existente deja: casele-muzeu „Alexei Mateevici” din Căinari şi Zaim, Muzeul de Istorie şi Etnografie, Biserica Adormirii Maicii Domnului din Căuşeni.
Redescoperirea multor valori ale ţinutului nostru căuşenean le datorăm neobositului scriitor, muzeograf, pedagog şi ziarist Ion Găină.
În numele conducerii raionului Căuşeni ţin să mulţumesc fraţilor români, tuturor acelora care susţin cauza nobilă a scriitorului Ion Găină întru edificarea acestui valoros complex la Sălcuţa. Noi apreciem această dăruire şi drept apreciere, la 28 martie 2008, Consiliul raional Căuşeni i-a acordat lui Ion Găină titlul onorific „Cetăţean de Onoare al raionului Căuşeni”, în ajunul redeschiderii Casei-muzeu „Alexei Mateevici” din Zaim, după restaurarea capitală a acesteia. De fapt, atunci dumnealui ne-a mărturisit că până la sfârşitul anului 2008 va mai fi deschis un muzeu la Sălcuţa. Era greu de crezut că aşa ceva e posibil, într-un timp atât de scurt, dar astfel cum a fost abordată problema, cum au fost mobilizaţi oamenii, toate ajung a fi realitate.
Noi înţelegem şi faptul că nu poţi fi prooroc în ţara ta şi, respectivîn satul tău natal, dar suntem siguri: ceea ce a început în august 2008 Ion Găină la Sălcuţa va înnobila nu doar această localitate, nu doar spaţiul spiritual Mateevici, ci tot pământul neamului nostru.
Sperăm că evenimentul de astăzi să fie un bun exemplu şi pentru alţi entuziaşti ca să ajungem la deschiderea Muzeului „Grigore Grigoriu” la Căuşeni, a expoziţiilor Ion Ungureanu, Petru Cărare, Andrei Burac.
Conducerea raionului Căuşeni va susţine după posibilităţi acest Complex Muzeal care ia naştere astăzi, într-un sat cu bogate tradiţii, dorindu-i din tot sufletul să devină corp firesc într-un areal de cultură atât de bogat cum este ţinutul Căuşenilor.
- Le mulţumim fraţilor de peste Prut de suportul considerabil la inaugurarea Complexului Muzeal „Ioan Zlotea”, primăria va susţine toate iniţiativele ce ţin de spiritual, inclusiv şi acest muzeu. Este un loc, unde sătenii vor veni să-şi cunoască originea, neamul, căci nici eu personal nu am ştiut de Ioan Zlotea, a menţionat primarul satului Sălcuţa Ion Novac. Sperăm că acest muzeu va deveni un centru de studiere a artizanatului şi a tradiţiilor naţionale, a mai spus primarul.
Şi Andrei Toderaşcu, şeful Direcţiei ÎNvăţământ, Tineret şi Sport, a menţionat faptul că Sălcuţa este un sat cu multe tradiţii frumoase, care merită să fie arătate oamenilor. Şi un început bun este Complexul Muzeal „Ioan Zlotea”.
Acelaşi sobor de preoţi care au oficiat serviciul de pomenire a ţinut şi slujba de sfinţire a casei-muzeu...
Intuiesc, că mulţi din cei care citesc acest articol, se întreabă: „Cine a fost acest Ioan Zlotea şi pentru care merite se inaugurează un Complex Muzeal?”. Pe scurt iată ce aş putea să le răspund:
Părintele Ioan s-a născut la 14 iunie 1862, în comuna Sălcuţa, judeţul Tighina, primind la botez numele Elisei (de fapt, aşa şi-l cunoşteau mulţi consăteni de-ai săi). De la 14 ani proorocea şi prezicea ce va fi, sătenilor cărora li se rătăceau vitele le spunea când acestea se vor întoarce sau în ce loc să le găsească. Iubea viaţa de monah, cerea părinţilor să-l ducă la mănăstire, dar ei se împotriveau, deoarece Elisei (Ioan) era cel mai mare din cei 4 copii şi aveau nevoie de el la muncile câmpului. La 20 de ani din nou s-a cerut la mănăstire şi părinţii iarăşi nu i-au dat voe.
Prima minune săvârşită de Elisei a avut loc în satul Căprioru, unde a vindecat un tânăr de o boală sufletească, apoi a vindecat mai mulţi bolnavi de orbie, pe cei paralizaţi îi punea pe picioare. Venea la acest om lume din toată Basarabia, de peste Prut, foarte mulţi din Dobrogea şi el îi vindeca. A făcut foarte mult bine oamenilor, ajuta tuturor celor care se adresau după ajutor – putea să dea şi cămaşa de pe el.
Stareţul Epifanie de la schitul Sf. Ioan din Iaşi, unde a venit Elisei Zlotea împreună cu un schimnic de la muntele Atos, l-a făcut monah şi i-a pus numele Ioan. Şi acolo venea lume bolnavă şi părintele Ioan îi vindeca pe toţi. A îndurat apoi multe, dar până la urmă şi-a găsit loc la Via Arhiepiscopală a Mitropoliei. La 10 decembrie 1928 se trece din viaţă...
Nu ştiu dacă va crede lumea în minunile pe care le făcea părintele Ioan Zlotea. Eu cred în cele scrise de scriitorul Ion Găină: „O chemare interioară m-a purtat pe locurile unde a predicat părintele Ioan. Am descoperit lucruri şi am văzut semne clare de dăinuire a credinţei părintelui nostru, aşa încât ar fi bine să se scrie un alt volum despre ceea ce ar trebui să ştie fiecare creştin. Cum să nu te cutremuri atunci când afli că şenilele tractorului care a încercat să are locul mormântului de la Via Arhiepiscopală au căzut, atingându-se de marginea fostului mormânt? Or, venind la fântâna săpată de oameni în memoria părintelui Ioan Zlotea, găsii căldarea goală. Reîntors doar de la câţiva paşi, s-o găsesc plină cu apă, uscată pe dinafară ca şi cum a fost scoasă de mai mult timp...”
Şi cea mai recentă minune – arătarea crucii din două raze de lumină de asupra casei recent renovate cu vre-o lună înainte de deschiderea muzeului, martorii cărora au fost Ion Găină şi câţiva oaspeţi din România...
Svetlana Berghi
// PUBLICAŢIA CONSILIULUI RAIONAL "CĂUŞENI" Comenteaz? articolul | Toate ?tirile
